Povestea lui Rob

Cap. 0: Prolog

   -Robert, hai în casă, mă strigă mama de pe pervaz. 
   Eram puÈ›in trist că trebuia să intru. Era frumos afară. Era una din verile acelea cu zile care parcă se duceau ca vîntul. Vîntul... da, vîntul acela de vară pe care nu ai cum să nu-l iubeÈ™ti fiindcă îți mai răcoreÈ™te puÈ›in încheieturile din cauza căldurii care parcă te topeÈ™te, dar È™i care-È›i oferă toate oportunitățile acelea de a te juca, de a te zbînÈ›ui prin curte, de a ieÈ™i din casă dimineaÈ›a, pe răcoare să iei aer curat È™i fără de care nu ai È™ti să preÈ›uieÈ™ti cu adevărat aceste dimineÈ›i. 
   -Am venit. 
   -M-am întors de la muncă, ce-ai mîncat azi? mă întreabă ea.
   -Eh, ce-am găsit prin frigider. Cred că a mai rămas puÈ›in pilaf.
   IeÈ™ind din bucătărie È™i îndreptîndu-se rapid către sufragerie mă întreabă dacă aÈ™ vrea să îmi gătească ceva anume. ÃŽi răspund că orice e bun È™i mă duc la mine în cameră.


   Nu avusesem curajul È™i nici nu găsisem momentul potrivit pentru a le spune părinÈ›ilor mei despre secretul meu. Gândul mă tot măcina, încă de pe la 15 ani. Mă bag în pat È™i aÈ›ipesc pentru nu È™tiu cât timp, dar mă trezesc la un moment dat, alarmat de strigătele mamei.

   -Hai să mănînci, intră mama peste mine, fiindcă nu îi răspunsesem.
   -Vin imediat, îi răspund somnoros. Adorm însă la loc pentru încă vreo 5-10 minute. 



Cap. 1: Psihologul


   Prin februarie-martie 2012 am decis să urmez sfaturile unor prieteni È™i să mă duc la psiholog, pentru a mă ajuta să mă pregătesc de coming out. DeÈ™i eu eram pregătit să le spun părinÈ›ilor mei oricând despre mine, nu găsisem niciodată momentul potrivit să o fac. Trebuia să o fac totuÈ™i curând, pentru că se apropia momentul în care eu urma să plec la studiu în afară (sau cel puÈ›in aÈ™a plănuiam încă de pe atunci). Credeam că aÈ™a este corect față de ei: să È™tie.
   
   AÈ™a că am găsit un psiholog ce m-a ajutat să îmi pun întrebări care să mă ajute, fără prea mari eforturi, ce-i drept.
   
   Am realizat că deÈ™i credeam că sunt pregătit, nu eram chiar aÈ™a de pregătit. Știam doar ce aveam să fac, dar nu cum, unde, în ce mod aveam să continui È™i nici cum să răspund la eventualele reacÈ›ii la aflarea veÈ™tii. Eram, deci, puÈ›in cam orb. Vedeam punctual lucrurile, nu în ansamblu. Sau dacă le vedeam, nu le înÈ›elegeam È™i nici nu încercasem să mă gândesc cum să reacÈ›ionez.

   PărinÈ›ii mei nu È™tiau însă că mă duc la psiholog, aÈ™a că a trebuit să o fac cumva fără ca ei să È™tie. Nu pot zice că am minÈ›it, dar gândul că în definitiv voiam ca totul să fie bine È™i mai ales faptul că discuÈ›iile cu psihologul mă ajutau m-au determinat să trec peste această mică remuÈ™care. Cred că am pus mai presus scopul decît mijloacele, dar cine mă poate condamna?

  Nu regret deciziile pe care le-am luat. Au fost toate spre binele meu È™i al celor pe care îi iubeam.




Cap. 2: Scurtă dramă



     Masa alături de mama era puÈ›in seacă, dar oricum, îm gemeral mai bună decât cea alături de tata. PuÈ›ină vorbă de umplutură despre serviciu È™i acte. Știu că era perioada când mă bântuia însă gândul să îi spun mai întâi ei secretul, iar apoi tatei. TotuÈ™i nu mi se părea o idee bună, poate că s-ar fi supărat tata că află ultimul...

     -Ce faci azi? IeÈ™i undeva, că e sâmbătă?
     -E ziua unei colege în seara asta. Mă duc la majoratul ei. 
     Tocmai îmi adusese aminte că după majorat urma să mă văd cu cineva. Trebuia să mă pregătesc.
      -Și ce i-aÈ›i luat? Cine mai merge? Ã®ntrebă ea curioasă.
     -Merg colegii mei È™i prieteni de-ai ei. Cadou, păi, chestii de fete È™i cred că un ceas pe care È™i-l dorea. Am pus toÈ›i bani, nu È™tiu cine s-a ocupat. 

     Termin de mâncat, îi mulÈ›umesc È™i mă duc să îmi fac duÈ™. Trebuia să mă pregătesc puÈ›in. Apoi îl sun pe Andy, cel mai bun prieten al meu să îl întreb ce face È™i în ce stadiu e.

     -Ia zi, după majorat mergem în club? Trebuie să mă văd cu cineva, îi zic eu.
     -I-auzi... ai întâlnire deci. Păi mergem, mergem. ÃŽl È™tiu? 
     -Nu È™tiu, poate. Hai vino să mă iei pe la 9 să mergem amândoi. Vorbim după.

    Andy mi-era cel mai bun prieten de 3 ani. Era È™i colegul meu de clasă È™i de asemenea, îi plăceau È™i lui băieÈ›ii. Pe când ajunse Dan să mă ia, venise È™i tata acasă, aÈ™a că fu invitat la un pahar de vin. Tata a avut grijă să mai lungească puÈ›in È™ederea lui Dan È™i să ne întârzie puÈ›in, dar în cele din urmă eram pe drum È™i îi descriam cum arată È™i cam cum e tipul cu care aveam să mă văd.
     -Ah, cred că îl È™tiu, Ã®mi spuse Andy. Am vorbit puÈ›in cu el aseară.
     -Okay... oricum eu am vorbit cu el primul, deci e al meu, îi zic în glumă È™i zâmbim.

    La majorat ne-am ameÈ›it puÈ›in, am dansat È™i ne-am revăzut colegii cu care nu prea mai avusesem ocazia să ieÈ™im, fiind vacanță. Mai aveam un de liceu, iar apoi cam fiecare avea să își urmeze aspiraÈ›iile. La un moment dat îi zic „hai” lui Andy, ne luăm la revedere È™i plecăm puÈ›in bălăngănindu-ne spre un taxi, pentru că era târziu. 

***

    -Sunt aici în rond la Universitate, în taxi, îi zic lui Alex, date-ul meu.
    -Hai că te-am văzut! Vin spre tine?
  -Da, vino, îi zic È™i îi închid telefonul. OpriÈ›i aici, ca să mai luăm pe cineva, îi indic taximetristului È™i aÈ™tept puÈ›in până ajunge. PuÈ›in cam timid, intră în taxi, îl salut È™i apoi îl rog pe taximetris să o ia în față, spre Romană.

    Alex era un provincial venit la un concurs de muzică în BucureÈ™ti. Mă rugase expres la telefon să nu îi trag È›eapă pentru că i se mai întâmplase. Văzându-ne coborâți din taxi ne-am mai salutat odată È™i ne-am prezentat. La un moment dat ne-a întrebat cu cine a vorbit dintre noi, nu mă mai recunoÈ™tea. „Foarte drăguÈ›”, îmi zic sarcastic în gând. ÃŽi spun apoi că vorbise aparent cu amândoi, dar că stabilise întâlnirea cu mine la telefon, iar că Andy mi-e cel mai bun prieten.

    ÃŽn club ne-am distrat curios de bine în acea seară. Se simÈ›ea în largul lui È™i dansa miÈ™to. PuÈ›in cam energic, dar hey, stilul meu de a dansa e la fel de energic, aÈ™a că nu mă deranja. CeilalÈ›i ne mai trăgeau ocheade, căci eram un grup vesel. Dansam toÈ›i trei, eu Andy È™i cu Alex, ademenind È™i alte persoane în joc. Sigur că la un moment dat am început să dansăm È™i puÈ›in mai lasciv È™i ne-am apropiat periculos unul de celălalt. A mai durat puÈ›in până ne-am sărutat.  Pentru mine era curios că îl sărut aÈ™a devreme. De obicei nu sărutam pe cineva aÈ™a repede, dar tipul era îngrijit, nu fuma, avea o igienă bucală bună, având grijă de vocea lui, mă atrăgea fizic, părea isteÈ›, aÈ™a că am zis „de ce nu?”. 

   Uhhh, cred că după sărut m-am încins È™i mai tare. ÃŽmi plăcea combinaÈ›ia dans, îmbrățiÈ™are, sărut È™i apoi revenirea în această buclă. Pe la 4 jumătate dimineaÈ›a am zis că e timpul să mai mergem È™i noi. Obosisem, eram transpiraÈ›i È™i lumea începea să plece. Andy a plecat cu un alt prieten cu care s-a întâlnit în club, iar eu cu Alex am mers să ne luăm o apă, ca să ne rehidratăm, apoi am luat-o încet, pe jos, spre CiÈ™migiu. Ne-am cunoscut puÈ›in câte puÈ›in. Observam că dusese o viață nu tocmai roz la cei abia 18 ani pe care îi avea È™i vedeam în el un luptător. Mă gândeam că eu avusesem noroc de ceva mai bun. Era determinat să treacă de audiÈ›ii È™i să arate ce poate. După ce s-a luminat, l-am condus acasă, pentru că nu È™tia drumul înapoi.

    Ne-am mai văzut È™i zilele următoare, iar apoi, într-o zi l-am invitat în apartamentul bunicii care era plecată la È›ară, pentru că nu mă simÈ›eam foarte bine prin toată căldura. A venit È™i a mâncat, am mai vorbit, am mai glumit, apoi ne-am giugiulit puÈ›in. Am observat atunci că sărută puÈ›in cam dur. Singura asemănare aÈ™ putea-o face cu săruturile din filmele porno, dar îmi plăcea. I-am zis să rămână peste noapte. Părea că vrea mai mult, È™i sincer È™i eu vroiam, dar era prea devreme, căci abia ne cunoscusem. Nu pot spune că eram genul de persoană care să grăbească lucrurile, ci le lăsam să se întâmple, dar nici chiar aÈ™a de repede. AÈ™a că am amânat sexul. Cu toate astea, nu prea am dormit în noaptea aceea. Căldură, îmbrățișări, sărutări, atingeri...

    Ne-am mai sunat în zilele ce au urmat, am mai vorbit pe internet. Trecu săptămâna aproape de când ne cunoscusem È™i l-am invitat pe el È™i pe Andy, de care oricum eram aproape nedespărÈ›it, la un concert în aer liber vineri, ocazie cu care s-au accentuat două concluzii: aveam o problemă la nivel de comunicare È™i faptul că era genul „sunt gay, deal with it”.





Va urma

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.