Română

Adolescența ne oferă câteodată clipe pe care nu le vom uita niciodată, ci ni le vom aminti făcând haz de momentele în care eram doar niște omuleți în descoperire. Rob a făcut cunoștință sâmbăta trecută cu tovarășa rusească. :)

Rob nu bea.

Rob nu bea mai deloc. Ba da. Bea bere. Dar berea nu se pune. Berea e un aliment. Berea e bună! Nu, el a încercat să depășească momentul „bere” și să încerce ceva mai... extravagant: vodka! Stătea pe canapea cu aifonul în mână și îmi mai cerea câte un pahar de licoare... seacă. Nu chiar seacă, avea și gheață. Am promis că voi avea grijă de el, dar nu credeam că va depăși limitele...

De ce a băut Rob?

Hmm... eu am o bănuială, dar nu vreau să o spun, că poate aș bătea câmpii. Pot spune doar că cineva ar trebui să se simtă vinovat pentru că el a făcut-o (cum spuneam, Rob nu bea!). Așadar, după mai multe pahare, luă calea spre baie. Ntz, ntz, ntz... de ce bei tu, Rob? Hai să îți fac un dans pe Judas, să îți revii. Dar el nu păru încântat...

Cum era Rob?

Era alb ca varul, cu fața neutră, concentrat să tasteze cât mai repede, antisociabil! Da, când un tip s-a prezentat, a răspuns sec: „Salut, nu contează cine sunt eu!” (nepoliticos, nu?). Mă ofer să-l duc acasă și să am grijă să fie bine, el mereu a făcut asta cu mine. Odată pus în pat, adoarme sub aburii alcoolului... Să nu mai bei, Rob!

~Andy