Reacția băieților: cum o dai, tot nu-i bine

marți, martie 20, 2012

Română
Eu, unul, nu am mers niciodată pe principiul, trebuie să spun. Nu, nu trebuie. E un detaliu de viață personală, care mă vizează pe mine. Dacă suntem buni prieteni și am încredere în tine, îți voi spune. Iar mai presus de orientarea mea sexuală sunt o persoană. Asta nu schimbă cine am fost în trecut, sau cine voi fi în viitor. Dacă m-am purtat nașpa cu tine nu e din cauza orientării mele, ci din cauza a cine sunt. Așa că judecă-mă pentru cine sunt ca persoană, nu pentru persoanele pe care le iubesc.

Sursă: http://anothergaykiddo.tumblr.com/


Ce te faci, însă, cînd cum o dai, tot nu-i bine?
În mare, reacțiile băieților, masculii alfa ai umanității, pot fi împărțite în împotrivire, indiferență sau susținere. Acestea diferă, însă, ca formă și manifestare, de la individ la individ și pot exista gradații.
  • Dacă mă declar out*, reacțiile merg de la dezgust („Ce scîrbos!”), reproș ( „De ce nu își vede de treaba lui și să mă lase pe mine în pace?”) sau credință („Dumnezeu a lăsat pe pămînt femeia și bărbatul...”) pînă la prostie („Deci dacă îți plac bărbații, îți place de mine?”) sau insulte („Poponaru' dracu'!”, „Tu ești d-ăla, mă?”)
  • Pe de altă parte, dacă nu spun, începe specula și bîrfa.
  • Indiferența se manifestă printr-o ușoară homofobie cauzată mai mult de necunoaștere: „Nu am nimic cu ei, atît timp cît nu se dau la mine!”, „Sunt și ei oameni, înțeleg, dar noi nu ne afișăm în public ca ei!”
  • Ar mai fi cazul susținerii, mai rar întîlnit, dar se poate

Așa că ce te faci? Spui sau nu spui? De ce ți-e frică, însă, de aia nu scapi!

*Termenul de out (afară) se referă la noțiunea „ieșirii din dulap”, pentru cunoștința celor care nu au avut nevoie și nu vor avea nevoie să iasă vreodată din vreun dulap. Despre ieșirea din dulap (coming out of the closet) voi scrie în curînd, eu fiind în acest proces de cîțiva ani, urmînd să fac și pasul, acela de a spune familiei.

~Rob
"Life is to be painted upon our will."

You Might Also Like

1 comments

  1. Florin Cătălin Ene9 aprilie 2012 la 01:48

    In momentul in care am terminat de citit, am fost determinat sa reanalizez mecanismele pe care le-am aplicat in solutionarea acestui aspect al vietii mele. Am ajuns la concluzia ca nu a fost nici unul, nici o solutie. Daca ma gandesc bine, eu nu am actionat fata de aceasta problema, tocmai pentru faptul ca intotdeauna am considerat ca relatiile pe care le dezvolti cu oamenii din jurul tau, exceptie facand relatia specifica persoanelor care se iubesc, nu trebuie sa aibe printe criteriile de intemeiere orientarea sexuala. Dupa parerea mea, cunoasterea orientarii sexuale de catre celelalte persoane nu este neaparat necesara, datorita faptului ca asta implica o conexiune speciala intre oameni, conexiune ce se datoreaza sentimentelor profunde ce pot avea ca si repercusiune dragostea, plasand totul la un nivel superior. In schimb, o banala relatie de prietenie, nu iti ofera un asemenea privilegiu, ceea ce anuleaza tendinta de dezvaluire a preferintelor sexuale. Asa ca, nu am facut nimic, nu fac nimic, fiindu-mi absolut indiferent daca spun sau nu, daca se afla sau nu se afla.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.