Am fost un copil... și folosesc trecutul pentru că îmi amintesc de inocența pe care o aveam în anii demult stinși sub soarele ce strălucea în asfalt și roțile de tramvaie trecând grăbite mai departe. Îmi amintesc de fiecare râset pe care îl auzeam de la prietenii mei, cu toții alergând prin iarba proaspătă din spatele blocului. A, da, și de magazinul „Rosmarin” unde ne luam noi gumă la două mii și primeam un tatuaj.



Anii aceia au trecut însă și m-am apropiat repejor de un pas important din viața mea, și anume intrarea la liceu. În anii preadolescenței am observat cum ochii mei zburau spre băieții de pe stradă și mi-am dat seama că eram diferit. Atunci a început documentarea, ochii mei fiind ațintiți pe ecranul calculatorului citind păreri și sfaturi. A urmat și un cont făcut pe Gay București la vârsta de 13 ani, pentru a face cunoștință cu oameni noi și a afla mai multe. Surpriza a fost de proporții mari, invitațiile la sex-date-uri curgând grămadă, iar eu, un mic copil, m-am speriat. Am început însă să-i iau peste picior pe aceia ce îmi propuneau diferite lucruri (mai mult sau mai puțin perverse) și ajunsesem să văd în asta o formă de divertisment.

Fiind foarte legat de biserică, mă rugam în fiecare seară la Dumnezeu să „îmi revin” și să fiu un om normal, așa cum consideram că trebuie să fiu. Asta timp de aproximativ doi ani. Până am intrat la liceu...