Dear Mother,

luni, ianuarie 23, 2012

Română
Sunt același eu pe care l-ai crescut cu blândețe, cu grijă, cu iubire. Sunt eu în variantă matură, cel care a început să aibă aspirații, să aibă vise, să știe ce vrea. Problema este că te îndepărtezi și ai ajuns în momentul în care nu mai știi cine sunt.



Cine sunt eu? Un rătăcitor, un om care iubește diferit. Nu vrei să înțelegi asta, mamă...Te-am rugat să mă susții, să fii acolo, să asculți ceea ce îți spun...să fii mamă. Nici nu știi ce greu îmi este că te mint, dar o fac pentru că te iubesc enorm și pentru că știu că momentan așa este bine.



28 iunie 2010...este ziua în care am deschis cărțile și mi te-am expus, pentru că am avut și am încredere în tine. A părut că mă înțelegi, dar mintea viciată de o dragoste imposibilă te-a acoperit și ține perdeaua aceea între noi. Am vrut să fiu deschis, dar îmi pare rău că nu înțelegi lucrurile. Nu e târziu, mamă, niciodată nu va fi! Vreau doar să deschizi ochii. Trăiește în realitate, te implor!

Da, mamă, sunt gay și sunt fericit că sunt așa. Vreau ca și tu să fii. Dragostea nu are bariere și aștept de la tine să înțelegi lucrul acesta. Eu strig după ajutor, dar tu nu mă auzi...te chem, dar nu vrei să îmi răspunzi. Poate dragostea față de mine ar trebui să fie prioritară, tu te afunzi în ceva ce nu va mai fi niciodată.

Aș vrea să îți pot spune asta cândva...să îți dai seama că eu voi fi mereu lângă tine, indiferent de faptul că sunt gay. Tata și-a urmat calea, descătușează-te de el! Luptă! Urmează-ți drumul! Eu asta fac...și sunt pe drumul cel bun. Vreau să mi te alături...Te iubesc...



~Andy
"Life is to be painted upon our will."

You Might Also Like

2 comments

  1. Tocmai ce am descoperit blogul vostru... eu sunt o persoana... mai in varsta, sa zicem (adica probabil ca am aproape dublul varstei voastre), si chiar m-a emotionat teribil postul asta, strigatul tau. Cred ca ai avut foarte mult curaj sa-i spui mamei despre tine, si sper ca ea sa inteleaga ca indiferent de ce si pe cine iubim suntem aceleasi persoane, cu bune si cu rele, nu partea asta ne defineste ca oameni. Un copil (si un om, in general) merita sa fie iubit (ciudat spus "merita", dar nu gasesc acum un termen mai potrivit) pentru ceea ce e el, nu pentru ceea ce credem noi ca ar trebui sa fie.

    Sper din suflet ca mama ta sa isi dea seama ca nu e nimic in neregula cu tine si sa reusiti sa aveti o relatie asa cum iti doresti. Sunt oameni care trec prin adevarate drame, si care ar da orice ca cei apropiati sa fie alaturi de ei, iar noi ne impiedicam de tot felul de prejudecati absurde. Timpul e pretios, si daca-l risipim astfel e chiar trist. Poate ca uneori ar fi bine sa facem un exercitiu util, desi dureros: sa ne imaginam o clipa viata fara cei dragi. Atunci poate am realiza cat de importanti sunt ei si cat de neimportante sunt toate nimicurile de care ne cramponam.

    Draga Andy, sper sa primesti inapoi increderea si dragostea pe care le oferi celor din jur.

    Cu drag,

    O doamna mai in varsta si... straight (daca are vreo importanta, desi eu cred ca nu).

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Liv,

    Țin să spun cât de mult apreciez că mă încurajezi. Sper din tot sufletul ca toate mamele (și spun toate mamele pentru că știu că nu sunt singurul în situația asta) să realizeze că a fi gay, a fi diferit nu înseamnă a fi un ciudat. Problema este că ele văd în mass-media numai părțile urâte (la paradele gay se afișează travestiți care nu știu altceva decât a face circ), iar ele nu știu de fapt ce înseamnă. În cât mai puține cuvinte, consider că a fi gay înseamnă a iubi diferit, iar iubirea nu este un lucru rău. Sper ca din ce în ce mai multe persoane să învețe să își aprecieze copiii, să-i accepte așa cum sunt ei.

    P.S. Nu știu de la ce vine „Liv” (Liviana sau Livia), dar trebuie menționat că Livia este și numele mamei mele. :)

    Cu drag,
    Andy

    RăspundețiȘtergere

Arhivă

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.