"You are special..." [Part II]

vineri, ianuarie 08, 2010

English
It's funny. I can't realize what made me like him that much. After that discussion I wished I could talk to him once again and tell him how much I missed him. Was it because he kept throwing with compliments at me, or because it was so nice to talk with him?

I don't know. All I know is he charmed me.
"There are many children who know many more things about life than some 18 teenagers." I said.

"You are one of them"
"I don't know, I don't think so. I never thought about myself as someone special. In fact, I have a very bad impression about myself."
"Boys like you are very smart, and they can understand life better than anyone else. You seem very mature, like you've lived for 50 years." he said.

Was he sincere?

"There might not have been 50, but 15 have."
What made him tell me all these things? Why did he have to say them? Just to take my minds away and disappear? What did he want from his life? What were his dreams?

"I wish I could do anything to have a happy life, a peaceful, a free one without many problems. And I wish I could help my favorite soccer team."
At least he had a dream. At least he wasn't confused about what he was wishing from his life.
It was my turn. Should I tell him how naive am I?

"My dream is to make as many people as i can happy, and help them find a person they can trust, a confident.I like to make everyone smile, I like to make them realize life can be better."

Oh, such stupid dreams I have...

"You are a very unique person, really. You really know how to live the life..."

How could I be unhurt by those words? I couldn't. They touched me so hard and made me like him. I never saw him before. I didn't know him in real. There was a huge distance between us. But still, I felt attracted by him. How was this story going to end?

To be continued...

Românã

E amuzant. Nu îmi pot da seama încã ce m-a fãcut sã îl plac într-atât de mult încât dupã discutia noastrã sã îmi doresc enorm sã îi pot zice cât de dor mi-a fost de el. Sã fi fost faptul cã îmi fãcuse atâtea complimente, sau cã mã simtisem atât de liber sã vorbesc în preajma lui?
Nu stiu. Tot ce stiu e cã mã fermecase.

"Existã copii mult mai mici si care stiu mai multe chestii legate de viatã decât cei de 18 ani." i-am zis.

"Tu esti un exemplu."
"Nu stiu, nu cred. Nu m-am gândit niciodatã la mine ca la cineva special. Ba chiar am o impresie proastã legatã de mine."
"În general toti bãietii ca tine sunt foarte inteligenti.. si înteleg viata cel mai bine...ai o gândire maturã, parcã ai fi trecut prin 50 de ani de viata.." îmi spuse el.

Era sincer? Cât de sincer?

"50 nu or fi fost ei, dar 15 tot sunt."

Oare ce l-a determinat sã îmi spunã toate aceste cuvinte? De ce a trebuit sã îmi spunã aceste cuvinte? Doar ca sã îmi fac iluzii? Sã îmi ia mintile si apoi sã disparã? El ce vroia de la viatã? Ce vise avea?

"Sã fac tot ce-mi stã în putintã sã am o viatã fericitã, linistitã, fãrã multe probleme si liberã. Si sã îmi pun amprenta în istoria echipei mele de fotbal."
Mã bucur cã avea un vis. Cel putin nu era confuz în legãtura cu viata lui.
Era rândul meu sã zic ce vis am... Sã îi spun cât de naiv sunt?

"Visul meu e sã îi ajut pe cei din jurul meu cât mai mult, sã îi fac fericiti si sã gãseascã în mine o persoanã de încredere, un confident. Îmi place sã le zâmbesc oamenilor, îmi place sã îi fac sã realizeze cã viata poate fi mai frumoasã."

Ce de vise... ce de idealuri.

"Esti o persoanã rarã, sincer. Tu chiar simti viata cum trebuie simtitã..."

Cum puteam sã rãmân stanã de piatrã în fata acestor cuvinte? Nu puteam. M-au atras mai mult de el. Nu îl vãzusem niciodatã. Nu îl cunosteam în realitate. Distanta dintre noi era imensa. Si totusi mã atrãgea. Avea sã iasã ceva din toatã aceastã poveste?

Va urma.

~Rob
"Paint your own Life and Live in your own world."

You Might Also Like

1 comments

Arhivă

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.